Egipt - pe pământ (deschis ?)

De ceva timp mă atrage perspectiva de a ajunge în Egipt pe pământ şi de acolo de a porni traversarea Africii.

Călătoria cu avionul mi se pare mult prea "sărită" - nu conştientizezi distanţa, transformarea, desparţirea... E un fel de şoc. Te urci în avion, legi centura, bei o cafea, suc, whiskey, citeşti ziarul şi pliantul companiei de zbor în care întotdeauna e o harta incompletă, centrată pe destinaţiile deservite, te uiţi la televizor, daca ai unul, încerci să laşi deoparte gândurile incomode precum cele cu desprinderea motorului din spate, atacul terorist (bărbatul din faţa ta pare cam dubios şi se uita şi urât la tine...) şi ai ajuns la destinaţie - o lume nouă, total diferita ţi se dezvaluie. De multe ori aeroportul, pastrând statutul internaţionalizat-corporatist, e un fel de zonă tampon spre NOU, acel nou direct, rapid, crud, neinţeles, confuz care te aşteapta după colţ, imediat ce se deschid uşile de la "sosiri"...

Dar să revin la (sau pe...) pământ.
Anul trecut am fost în Iordania şi mi-ar fi plăcut să pot trece din Aqaba in Sinai si după aia spre Cairo, mai departe... Nu prea aveam timp şi vroiam să rămân în Middle East- Siria si Liban.
A ajunge din Bucureşti în Egipt pe pământ nu e un lucru foarte dificil. O posibila rută ar fi România-Bulgaria-Turcia-Siria-Iordania-Egipt. Din Bucureşti pleacă zilnic un tren spre Istanbul. La amiaza, din Gara de Nord şi ajunge la destinaţie a doua zi dimineaţa. Anul trecut am mers cu trenul ăsta - am plecat iarna, când în Bucureşti era frig şi zăpadă multă şi ne-am trezit dimineaţa cu marea la geam, multa verdeaţă şi soare. Am întâlnit doi americani pe tren - Andrew Mazzotta care călătorea prin lume de un an şi Tod Biggs - un texan care facea poze tot timpul şi care stătuse în România vreo 3 ore - văzuse Lipscaniul... Din Istanbul am luat avionul spre Amman, din motive de timp... Îmi doresc să mă întorc, să traversez Turcia, apoi Siria (unde am stat 3 saptămâni şi am circulat destul de mult), Iordania şi Egipt (prin sud, golful Aqaba). Odata ajuns in Egipt, vreau să cobor în continent - în Africa profundă, subsahariană & beyond...

Aseară am văzut live discursul lui Mubarak şi am simţit fiorul unor amintiri decembriste. Mulţime, strigăte, Piaţa Libertăţii, Televiziunea Naţionala care difuza emisuni "acceptate", armata - cu acelaşi rol hotărâtor... Mult-asteptatul discurs a fost placid, demagogic, încărcat de promisiuni ne-credibile... Lumea a rămas în piaţă, cerându-şi drepturile... Viitorul Egiptului depinde de ce se întâmplă zilele astea la Cairo. Până atunci, poarta Africii rămâne "închisă", blocată de incertitudini...