Bucuresti - Harare

Aseară, în oraş, în Control (Club). Mă întâlnesc cu o prietenă care-mi spune că vrea să meargă în Zimbabwe, în cadrul unui program de voluntariat. Primul lucru la care mă gândesc e capitala acestei ţări. Dau search în arhiva mentală... Nimic... De fiecare dată când cineva îmi vorbeşte despre o ţară mă gândesc la capitală - de parcă acolo ar fi înţelesul profund. Ştii care e capitala, ai înţeles cum stau lucrurile - nivelul de trai, problemele interne, cât de fericiţi sunt oamenii sau câte zile ploioase sunt anual... De parca a fi auzit de Lusaka, Islamabad, Khartoum, Teheran, Havana, Minsk m-ar face să ştiu mai multe despre ţările alea. Totuşi a ştii cum se cheamă capitala unei ţări poate fi primul pas...

Cred că moştenesc de la tatăl meu preocuparea capitală pentru capitalele lumii. Şi-mi place să merg în capitale. Prima pe care am văzut-o a fost Bucureştiul - mi s-a părut incredbil totul atunci. Străzi mari, lume multă, agitaţie, metrou, tramvai, oameni grăbiţi, clădiri înalte, mulţi câini vagabonzi, afişe cu spectacole colorate. Era şi McDonald`s - ce capitală tare! Stăteam în balcon la mătuşa mea şi priveam fântânile de la Unirii - erau multe jeturi, zgomot, în spate vedeam magazinul Unirea cu firme luminoase, iar pe acoperişul blocului era o firmă mare Coca-Cola. La Bistriţa, de unde veneam, nu era Coca-Cola şi nici Mac. Mi se părea că doar într-o capitală poţi găsi aşa ceva...

Zimbabwe - capitala: Harare. Ce ştiu despre Harare? Nimic.
Intru pe net şi aflu că Harare găzduieşte Universitatea Zimbabwe siuată în suburbia numită "Muntele Atrăgător", pe primar îl cheamă Muchadeyi Masunda, copacii Jacaranda dau culoare şi aromă oraşului, are un nickname atragător - Oraşul soarelui , iar temperatura medie anuală e în jur de 18 grade. Atrăgător, solar...

Am făcut deja primul pas...